Un fenomen bizar se petrece în ultima vreme: împrăștierea minții prin tehnologie. Cum s-a ajuns aici? Prin haosul și dezordinea comunicărilor urgente, dar neimportante.
Trecem prea ușor peste faptul că oamenii nu-și mai scriu scrisori. Foarte mulți — prea mulți — au renunțat chiar și la email.
Primim 80% din comunicarea mea pe Instagram, Whatsapp, Messenger, Tiktok, LinkedIn, Telegram. E sufocant, periculos și cam mult…
Urările de onomastică și cuvintele de încurajare se amestecă, insistent, cu propuneri serioase, reflecții filozofice și respectabile invitații la evenimente profesionale.
Unii te înjură de mamă, alții doresc să-i reprezinți la Cotroceni. Unii îți trimit manuscrise care trebuie prefațate, alții fac declarații de amor.
În toate variantele, oamenii se așteaptă să primească răspuns în câteva ore. Tăcerea îi ofensează. Trăim într-o epocă a gratificării imediate. Am uitat rostul singurătății. Ne dorim răsplata nu în ceruri, ci aici și acum.
Și totuși, nimic temeinic – de la studiul limbilor străine, învățarea unei meserii, calculul contabil, planificarea strategică, pregătirea unui discurs, concentrare prelungită asupra unor texte și până la analiza sistemelor – nu se poate naște din fragmentarea minții și consultarea compulsivă a telefonului.
Obosim prin supra-expunerea la diluviul semantic-lexical din mesagerie (tratată de unii ca o sufragerie). Dacă vrei să omori calmul gândirii, dispoziția contemplativă și chiar productivitatea însăși, atunci recurgi la multi-tasking și reacționezi prostește la urgențe. Deciziile își vor pierde calitatea, dimpreună cu sentimentul lucrului bine făcut.
Pentru că amalgamul ne sufocă, emit și eu o părere iar apoi fac o comunicare oficială.
Procesul Domnului Iisus (analiză juridică și teologică), invitat: Părintele Cătălin Varga
1. Haideți să revenim la vechile scrisori electronice. Vom redescoperi importanța formulelor de adresare, fraza cimentată, rostul virgulei, plăcerea diacriticelor, logica argumentelor, frumusețea întregului. Vom evolua spiritual.
2. Haideți să oferim răspuns doar invitațiilor tipărite & mesajelor personalizate. Efortul de-a redacta o misivă merită răsplata unor cuvinte din bătrâni. Informările fragmentare, amestecate, pigmentate cu emoticoane și GIF-uri, nu respectă o minimă regulă de comunicare și subminează nu doar curtoazia elementară, ci orice logică instituțională (scrisoare datată, semnată, etc).
Dacă cei tineri caută să redescopere farmecul corespondenței, le recomand volumul „Epistolar” (apărut în 1987 sub îngrijirea lui Gabriel Liiceanu).
