Eseul lui Niall Ferguson intitulat „Civilizația” e zguduitor. Istoricul scoțian insistă, așa cum ne-am putea aștepta, asupra rolului decisiv pe care l-au jucat ideile și instituțiile publice în ecuația succesului lumii anglo-saxone (spre deosebire de goana după resurse naturale care i-a orbit pe alți europeni continentali, cum ar fi portughezii ori spaniolii).
Comparați prosperitatea Australiei (tărâm sortit borfașilor) cu sărăcia unori țări din America latină (continent plin de aur și argint). Ce a lipsit Argentinei, bunăoară? Garanția constituțională asupra dreptului sacrosanct la proprietate. Niall Ferguson mai scoate în evidență lupta englezilor contra monopolului religios (revendicat de Coroană și papalitate, la pachet).
Când ordinea feudală și-a pierdut aderența la realitatea economică a modernității, milioane de cetățeni ai națiunilor occidentale au căpătat, prin antreprenoriat, șansa eliberării de sărăcie. Noile tehnologii au permis o veritabilă explozie de productivitate.
Comparați prosperitatea Australiei (tărâm sortit borfașilor) cu sărăcia unori țări din America latină (continent plin de aur și argint). Ce a lipsit Argentinei, bunăoară? Garanția constituțională asupra dreptului sacrosanct la proprietate.
Niall Ferguson mai scoate în evidență lupta englezilor contra monopolului religios (revendicat de Coroană și papalitate, la pachet). Când ordinea feudală și-a pierdut aderența la realitatea economică a modernității, milioane de cetățeni ai națiunilor occidentale au căpătat, prin antreprenoriat, șansa eliberării de sărăcie.
Noile tehnologii au permis o veritabilă explozie de productivitate. Valoarea economică a timpului s-a schimbat. În aceeași unitate de timp, muncitorul din Manchester și muncitorul din Cairo au ajuns să genereze, fiecare, bunuri diferite atât sub raport cantitativ, cât și calitativ.
Protestantismul a făcut din abnegație o calitate morală (iar Max Weber a sesizat printre primii ascetismul intra-mundan al calvinilor pe care îl putem regăsi și astăzi în regiuni precum Grand Rapids). Pentru a munci de dimineața devreme până seara târziu, lucrătorul occidental și-a găsit prin credință o dublă motivație: recompensa materială, dar și răsplata veșniciei.
Secularizarea a închis orizontul eshatologic, dar n-a diminuat cu nimic faimosul cult al muncii. De la primele bănci olandeze până la ultimele start-ups din Silicon Valley, companiile occidentale se luptă cu ferocitate pentru atragerea talentelor.
Competiția e dură și nemiloasă. Rețele hoteliere sau organizații bancare, firme feroviare sau corporații multinaționale au reușit să producă o relație simbiotică între angajat și angajator, spre uimirea marxiștilor care pariaseră pe o iluzorie „luptă de clasă”. Occidentul a înțeles nu doar importanța hărniciei, ci și elementul-cheie al motivației care este proprietatea.
