Share on whatsapp
Share on facebook
Share on linkedin

Religia fricii: materialism, fascism, supunere (I)

4.8
(24)

De-o anumită bucată de timp, s-a instalat printre noi religia fricii, dublată de ideologia confortului și cultul siguranței. Obsesia plăcerii apăruse deja prin reducerea capitalismului la consumerism, prin fetișizarea obiectelor și sacralizarea consumului, a pelerinajului la centrele comerciale. Ne vedem la Carrefour sau Lidl, nu și la biserică. Te scot la mall, nu și la teatru. Lumea s-a aplatizat și e văzută doar prin lentilele calculatorului sau ale ecranului din telefon.

Suntem în plin materialism, fără urmă de rafinament dialectic. Trăim sentimente profunde într-o dimensiune pur virtuală. Ființa umană, care putea să rămână contemplativă, curioasă intelectual, prodigioasă artistic, vie spiritual și înzestrată cu flerul lecturii semnelor vremii, pare să fi dispărut. Dimensiunea poetică sau eroică a existenței e gradual anulată. A explora necunoscutul e interzis conștiinței omului recent.

Ne lăsăm copleșiți de mesajele apocalipsei medicale și bulversați de psihoza agenților Siguranței, căci una se hrănește din cealaltă. Rezultatul? Infantilizarea adulților și reducerea cetățenilor la statutul de consumatori. Caracatița propagandei sufocă orice mișcare liberă a neuronilor nesupuși.

Pentru noua religie a fricii s-au format, la seral și fără frecvență, și câțiva sacerdoți. Vocali și bine plătiți, ei îmbracă haina experților recoltați, frecvent, din rândul oengiștilor. Ei vorbesc în numele științei, refuzând să accepte vreo abatere a conștiinței hipocratice prin conversațiile ascunse cu marile companii farmaceutice. Seară de seară, chemați să oficieze la televiziuni și-n alte centre de propagandă, unșii Organizației Mondiale a Sănătății (care nu trebuie asociată cu interesele politice ale Republice Populare Chineze) fac valuri. Anunță mereu curbe, cocoașe sau apocalipse iminente.

Dacă creștinii din epoca lui Iisus spuneau că acolo unde este iubire nu mai este frică, azi credem opusul: panica transmite „dragostea pentru aproapele” și isteria exprimă virtutea solidarității. 

Întrucât orice trimitere la popor a ajuns să fie discreditată, pentru că legitimitatea politică contează mai puțin decât retorica salvaționistă, experții atotștiutori au devenit indispensabili. Ei împart lumea între buni și răi, între salvați și damnați.

Nesupusul revoltat de alegerile managerilor sănătății publice este un eretic căruia trebuie să-i luăm dreptul la liberă exprimare. Oricine n-are titulatura de „medic” poate și trebuie să tacă. Azi ți se spune: „Dacă n-ai expertiză medicală, atunci de ce comentezi”? E ca și când banii plătiți prin taxe și impozite pot fi risipiți fără scrupule și fără explicații.

ianuarie 2022
februarie 2022
martie 2022
mai 2022
No event found!

Medicalizarea politicii și politizarea medicinei ne-au adus într-un spațiu post-constituțional. Referința la suveranitate, popor sau drepturi naturale pare un capriciu al inteligenței reacționare. 

Soluția unică n-ar putea veni decât din zona tehno-științei. Nu e nevoie inteligență emoțională, de judecată politică sănătoasă, de considerații morale sau măsuri preventive. Nu mai poți spune, de pildă, că acest virus atinge grav oamenii obezi și c-ar fi necesar să redescoperim dieta sănătoasă, mișcarea ori sportul. Orice frază corectă medical trebuie să includă o odă adusă vaccinului. Nu se poate combate Covid19 crescând imunitatea, renunțând la obiceiurile nesănătoase, evitând stresul și panica. Nici credința religioasă nu-ți face bine, căci Biserica este împotriva științei și, ca instituție, ea aparține Evului Mediu. 

Toate imperativele morale, acțiunile politice sau considerațiile estetice ale vieții trebuie rescrise-n pandemie. Manualul de bună purtare va fi redactat de sfinții seculari ai zilelor noastre: medicii. Asta-n condițiile în care sistemul public de sănătate din România e praf, depășit, disfuncțional. Chiar dacă șpăgile au reglat raportul pacient-doctor decenii la rândul, trebuie să ne predăm viețile în mâinile celui strigă mai tare. În cazul nostru, comandantul Arafat care, deși n-a operat nici măcar o dată în ultimii treizeci de ani, rămâne aproape necontestat, ca și întregul sistem etatist-monopolist pe care l-a creat împreună cu păpușarii din umbră.

Evident, între medici chiar vei găsi suflete curate, inimi calde și personalități științifice de anvergură mondială. Cine oare nu-l știe pe octogenarul Leon Dănăilă, un veritabil călugăr al neurochirurgiei? L-am putea pomeni aici și pe Dr. Ștefan Mindea, alt om atins de har, plin de har și dragoste față de oameni. Dar au fost chemate vreodată asemenea figuri admirabile să prezideze comitetele de acțiune ori să vegheze cheltuirea banului public? Nu. Nicidecum. Niciodată. Decizia finală a aparținut mereu structurilor militarizate, generalilor obscuri, apropiați (ca și-n cazul Unifarm sau Hexifarma) de serviciile secrete…

Nenumărați inși decenți din spitale, de la medici epuizați și asistente obosite până la brancardierii cocoșați, își fac meseria cu devotament, trezindu-se la final exploatați și marginalizați, în timp ce nomenclatura politico-securistică semnează contracte copioase, ca-n vremuri de război, încasează sume colosale și se agață tiranic de funcțiile piramidei puterii.

Știința a ajuns să fie instrumentată barbar, devenind o formă de reductivism epistemologic și metodologic indiferent la raportarea subtilă a omului la lumea valorilor transcendente. Surogat al religiei creștine tradiționale, scientismul e blocat în sfera imanenței. Așa dispare uimirea, îndrăzneala, mirarea.

Mai constatăm și următorul paradox: credincioșii pun frecvent întrebări, în timp ce admiratorii științei oficiale apreciază docilitatea, consensul și utopia unanimității. 

În țări cu democrații mai greu încercate, precum SUA ori Marea Britanie, dezbaterea este vie, dură, nemiloasă. Dr Anthony Fauci are zeci de contestatari cu titluri și publicații la Harvard, Stanford sau MIT. În România, însă, dizidența e taxată drept incompetență. Dacă ai arătat cumva că-n India mai puțin vaccinată rata de mortalitate a fost uneori mai mică decât în Germania super-civilizată, ești pus imediat la zid. Puțini mai cred că sceptici onești care-și doresc salvarea pacienților Covid19 după o altă rețetă decât cea aprobată de Dr Raed Arafat (anestezist la bază, nicidecum medic infecționist sau epidemiolog). 

Deși numărul cel mai mare de morți în România în perioada pandemiei a provenit din rândul persoanelor de peste 70 de ani, azi vedem încercări repetate de a stresa nu doar adolescenții și tinerii, ci de a teroriza chiar și copiii (nu doar prin mască sau lecții online, care duc la faliment educațional, ci și prin încurajarea vaccinării timpurii). Nimeni n-o să vă spună că mai important e să oferim copiilor cărți, în loc de tablete. Profesori motivați, nu jandarmi ai măștilor neconforme. 

Prea puțin contează faptul că hipoxia provocată de purtarea prelungită a măștii afectează dezvoltarea creierului celor mici. Autoritățile tac și-n fața statisticilor privind anxietatea și tendințele suicidare la copii. A apărut, în schimb, moda testelor de salivă, care sunt evident abuzive, intruzive și contraproductive. Dar de ce n-am face niște achițizii fără licitație? Nimeni nu menționează faptul că mortalitatea la copii este mai mare în cazul accidentelor pe șosele decât din pricina Covid19.

Cu toate acestea, isteria continuă.

S-au creat noi ierarhii de putere, au apărut noi clase de atotștiutori. Narațiunile vechi ale creștinismului erau pline de simboluri și arhetipuri. În absența lor, ideologia siguranței sanitare absolute se folosește de statistici – cifrele fiind suportul numerologiei pozitiviste. Statisticile sunt Scripturile care trebuie interpretate exclusiv de reprezentanții Guvernului. Dacă cifrele nu confirmă hermeneutica oficială, atunci putem schimba subiectul.

Vedem pretutindeni ipochimeni infailibili care, deși fără o specializare în stocastica matematică, au totuși păreri ferme despre viitorul evoluției epidemiilor virale.

Să urmărim povestea Germaniei în 2021: o țară extrem de bogată avea-n perioada noiembrie-decembrie un număr de morți egal sau mai mare decât numărul deceselor înregistrate-n România, deși vaccinarea la nemți s-a apropiat de 70%. Oare de ce tratamentul Pfizer n-a oprit creșterea mortalității? Nu știu răspunsul, după cum nici avocații serului experimental n-au nici ei explicații edificatoare.

Sunt paradoxuri statistice pe care nu le poți expedia laconic și trufaș. Contextul de apariție e diferit de relația cauzală. Iată de ce ar fi meritat, poate, să auzim conversații mai ample despre utilitatea ivermectinei în tratamentele oferită bolnavilor din Japonia, despre importanța vitaminei D, despre caracterul sezonier al exploziilor de cazuri Covid19. Ne-am fi bucurat ca dușmanii colonialismului să ne spună de ce astăzi ei nu mai mor deloc de grija Africii…

Revenind pe meleagurile bucureștene, să observăm semizeii care se încoardă pentru a ne spune că Statul infailibil știe cel mai bine ce trebuie să faceți cu trupurile dumneavoastră. Când un reprezentant al Ministerului Sănătății nosocomiale vorbește, românul trebuie să ne plece capul și să asculte pios rostirea ex cathedra a unor adevăruri revelate. De către cine? De către Patriarhul Arafat, cel care, în preajma unor sărbători seculare (cum ar fi Revelionul, festivalul Untold sau anumite congrese de partid prezidențial), oferă muritorilor de rând și dezlegările cuvenite. În rest, precumpănește logica terorii.

Chiar ne întrebăm dacă fizicieni neliniștiți precum Nicolaus Copernic, Tycho Brache sau Galileo Galilei ar fi supraviețuit în această mișcare ciclonică a propagandei care spulberă dizidenții și consolidează uniformitatea. Cine azi contestă adevărul oficial este un eretic mai rău decât albigenzii, catharii sau bogumilii din vechime. 

În condițiile în care bisericile instituționalizate tind să accepte verdictul oficial cu privire la modul ideal de tratare a acestui virus prin lockdown-uri agresive și prin măsuri punitive, iată că vine un filosof precum Giorgio Agamben și spune foarte răspicat că misiunea Bisericii este alta. 

Un om care a gândit foarte mult în parametrii stângii, inclusiv ai stângii radicale, vine și le reamintește creștinilor condiția mesianică. Urmașii lui Hristos nu trăiesc doar pentru această lume, ci și pentru Împărăție, ceea ce înseamnă riscuri, Cruce, viață dincolo de moarte. 

Amintiți-vă imaginea prim-ministrului Olandei, Mark Rutte, care s-a lăudat că nu s-a dus să-și țină mama de mână în clipa trecerii ei spre cele veșnice. 

Aceasta este noua religie ce promovează siguranța în detrimentul Vieții dumnezeiești. „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” spune Hristos, dar viața în abundență, nu viața în sărăcie. Culmea, până și Aristotel vorbește despre viața bună, viața deplină, viața excelentă, care este mai mult decât simpla supraviețuire. Noi azi ne-am limitat la infrastructura biologică. Scriitorii nu-și mai lansează cărțile. Artiștii nu-și întâlnesc publicul. Rudele se văd mai rar. Studenții și elevii se duc sincopat la școală. Iar totul trebuie certificat de Stat.

Așa am ajuns să credem că  l’honnête homme din secolul XVII este, astăzi, doar insul care posedă certificatul verde. Sub comunism, carnetul roșu îți oferea, ca membru de partid, anumite privilegii. Astăzi, carnetul verde îți permite să călătorești, să ai dreptul la viață socială.

Te îndoiești de eficiența practică a măsurilor guvernamentale? Adopți poziția scepticului moderat? Ai cea mai vagă suspiciune sau te-ai lansat într-o ofensivă critică? Ești un „negaționist”. Altfel spus, cel care mai are dubii cu privire la politicile sanitare ale Guvernului păcătuiește la fel precum cel care se îndoiește de existența Holocaustului. 

În fața acestor insulte, ne-am permis și noi să folosim, în oglindă, hiperbola Nazipass. Când procedura e mai importantă decât rezultatul, putem vorbi despre fascism. Când metoda prevalează în fața adevărului empiric, tirania birocratică e foarte aproape.

În spațiul american, atât Stânga, cât și Dreapta recurg la acuzația de fascism la adresa adversarilor politici. Madeleine Albright a văzut în ascensiunea lui Donald Trump un pericol totalitar. Dimpotrivă, jurnalistul conservator Jonah Goldberg a scris o carte numită Fascismul liberal, tradusă și-n limba română (cu o prefață a sociologului Dragoș Paul Aligică). 

Acuzația că există mereu tendințe fasciste latente în societățile occidentale nu e deloc neobișnuită. 

Folosind termenul Nazipass am preluat doar o formulă din recuzita polemiștilor libertarieni care se simt agresați de intruziunea Statului în viața privată a cetățenilor. Nimeni, mai ales nu conservatorii din școala anglo-americană, n-ar dori să bagatelizeze ororile din Europa anilor 1942-1945, de la soluția finală a Germaniei naziste până la camerele de gazare plasate pe teritoriul de azi al Poloniei… 

Ceea ce trebuie spus, însă, din capul locului, e faptul că nu e necesar să produci Holocaustul pentru a da naștere unui sistem fascist, așa cum nu-i necesar să ai un Gulag de tip sovietic pentru a menține-n exercițiu puterea comunistă (se întâmplă, mai departe, în Cuba). Ceaușescu era bolșevic, deși n-a exterminat oamenii precum Stalin sau Pol Pot. Nu toate experiențele autoritariste conduc la crime împotriva umanității. Nu-i nevoie de genocid ca să vorbești despre abuzurile puterii executive.

Să lămurim acum faucismul medical privind, mai întâi, spre textele lui Mussolini, părintele fascismului italian. 

Fascismul este ideologia seculară care exaltă, fără rezerve și fără limite, cultul puterii: „totul în cadrul statului, nimic în afara statului, nimic împotriva statului”. Asocierea dintre naționalism și fascism e facultativă, așa cum hibridizarea dintre comunismul internaționalist și șovinismul chinezesc e, astăzi, pur conjuncturală. Esența fascismul e reprezentată de idolatria puterii și obsesia controlului societății civile.

Va urma…

Câte de folositor a fost articolul?

Apasă pe o stea pentru a selecta recenzia

Recenzia medie 4.8 / 5. Număr voturi: 24

Nici un vot! Fii primul care votează

Share on whatsapp
WhatsApp
Share on facebook
Facebook
Share on linkedin
LinkedIn

7 Responses

  1. Domnule Mihai Neamtu , imi para rau sa constat ca si dvs. ati adoptat religia minciunii adica Teoria Conspiratiei care a invadat internetul…Si ce ati vrea marog sa adopte statul lozinca conspirationista Scapa cine poate ? Statul are niste obligatii pentru ai proteja pe cetanenii vulnerabili, si pentru asi proteja spitalele propriul sistem medical…Acum ca face si excese precum vaccinarea obligatorie , da asta prea mult, dar dvs atacati tot ce face statul pentru combaterea pandemiei ceea ce este deja religia minciunii Teoria conspiratiei.

    1. Unde am mințit? Cât privește acțiunile Statului, ele sunt adesea incoerente. Oricum, noi îl plătim să facă tot ceea ce face (adesea foarte prost). N-am insomnii pentru că am criticat Statul care ne fură.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *